Boala SIDA

SIDA a devenit cunoscuta publicului la începutul anilor ’80. Deoarece aceasta boala fatala a aparut în America si Europa la barbatii homosexuali, la drogati si la cei care si-au facut transfuzii de sânge, ea a devenit foarte repede o problema atât sociala, cât si medicala.
Spre mijlocul anilor ’90, cercetatorii devoltasera deja medicamente puternice pentru combaterea efectelor SIDA care au extins durata vietii celor infectati cu HIV si, totusi boala a ramas incurabila.

Virusul imunodeficientei umane (HIV) determina într-un corp pierderea imunitatii la boli. Odata intrat în corp virusul penetreaza si se multiplica în globulele albe de tip T4, care au un rol vital în apararea corpului împoptriva unor infectii si a cancerului. În cele din urma celulele se sparg, raspândind HIV-ul în sânge, fapt care afecteaza si alte celule T4. Când aceasta se întâmpla, corpul este vulnerabil la boli, cum ar fi unele tipuri de pneumonie si cancer, care profita de slaba aparare a corpului si sunt deseori fatale. Infectarea cu HIV nu duce imediat la SIDA; asta poate dura pâna la 8 ani, asa ca oamenii care au HIV pot sa nu-si dea seama, transmitând-ul si altora.

Testul de HIV implica analizarea unei mostre de sânge, cautându-se semne de existenta a anticorpilor de HIV. Anticorpii sunt substante produse de corp ca raspuns la infectii cu un anumit virus si prezenta anticorpilor de HIV în sângele unei persoane indica faptul ca persoana respectiva a fost infectata cu acest virus. Aceasta persoana se numeste seropozitiva.

Daca crezi ca ai fi putut fi infectat(a) cu HIV, contacteaza-ti doctorul sau o clinica pentru a-ti face un astfel de test. Cu toate acestea, deoarece exista o perioada de mai multe luni de incubare între momentul expunerii la virus si momentul în care persoana devine seropozitiva, testul poate aparea negativ. De aceea transfuziile de sânge nu sunt 100% sigure.

Transmiterea
Calea principala de transmitere a virusului este contactul sexual, deoarece virusul este prezent într-o cantitate foarte mare în sperma unui barbat infectat. Astfel poate fi transmis prin contact sexual, vaginal sau anal. Virusul este prezent si în sângele persoanelor infectate, putând fi transmis prin ace de seringi folosite în comun. De asemenea, poate fi transmis prin sânge contaminat (la o tranfuzie) si de la o mama infectata la un nou-nascut, ori în uter ori în timpul nasterii.

Teoretic vorbind, transmiterea virusului de la o persoana la alta în timpul contactului sexual poate fi blocata prin orice fel de bariera fizica, care previne amestecarea sângelui, a fluidelor seminale si a secretiilor vaginale. Prezervativul este dovedit a fi o cale buna de a face sex protejat, deoarece virusul nu poate penetra prezervativul. Spermicidele ajuta de asemenea. Folositul prezervativelor si a spermicidelor împreuna are mare importanta în controlul raspândirii HIV-ului.

SIDA afecteaza atât heterosexualii cât si homosexualii, desi în prezent majoritatea oamenilor cu SIDA sunt barbati, deoarece initial exista, aproape în totalitate, în comunitatile de homosexuali. Desi barbatii homosexuali înca reprezinta o proportie mare din persoanele infectate, ei au fost deschisi la ideea de a face sex protejat. În acest moment, cel mai mare pericol de raspândire a SIDA îl reprezinta cei care folosesc droguri intravenoase si heterosexualii.

Multe cazuri tragice de SIDA la femei au nascut ideea ca un singur contact sexual cu o persoana infectata este de ajuns pentru a contracta HIV. Într-adevar exista multe cazuri de femei care au contractat acest virus dintr-un singur contact sexual cu un partener infectat.

Protectia împotriva SIDA
Se dezvolta ideea, conform cu care oamenii ar trebui sa fie mai atenti în legatura cu protectia împotriva SIDA. Este preferabil ca un cuplu sa îsi faca teste de HIV înainte de a se implica în orice fel de contact sexual.

Deoarece anticorpii se formeaza la 6 luni dupa dobândirea virusului, este recomandat pentru cupluri sa nu faca sex în aceasta perioada, dupa care sa faca un al doilea test de HIV. În acest rastimp este recomandabil sa se experimenteze alte tipuri de activitati sexuale care nu implica schimbul de fluide. Aceste lucruri ar putea fi chiar excitante, putând lua locul sexului vaginal, fiind chiar mai placut daca nu au fost experimentate niciodata.

Simptome
Unele persoane infectate cu HIV nu prezinta simptome, dar pot infecta alti oameni. Putini manifesta o boala glandulara asemanatoare cu febra, imediat dupa infectare, care se vindeca de la sine, dar majoritatea nu au nici o problema. Oamenii care au fost infectati de mai multe luni sau mai multi ani pot manifesta umflari pemanente ale glandelor limfatice si infectii ale pielii; dupa aceea apar o varietate de simptome incluzând : febra, pierdere în greutate, diaree.

Tratament
Posibilitatea de a gasi un tratament pentru cei care sunt deja infectati cu HIV sau de a gasi un vaccin pentru prevenirea infectarii este o simpla presunere în acest moment. Majoritatea autoritatilor în domeniu cred ca aceasta nu se va întâmpla în urmatorii câtiva ani. Un vaccin împotriva unui virus functioneaza stimulând sistemul imunitar al corpului în a produce anticorpi care sa distruga virusul sau sa-l faca inofensiv.

Este foarte dificil sa produci un vaccin împotriva HIV-ului decât împotriva altor virusi, deoarece el distruge sistemul imunitar al corpului, care este cel care ar trebui sa produca anticorpii. De asemenea, mutatii ale virusului apar rapid, schimbându-se, astfel încât devine imposibil pentru anticorpi sa-l combata eficient.

În acest moment nu exista un medicament care sa vindece complet o infectie cu HIV. Singurul lucru care poate fi facut este o diminuare a simptomelor si tratarea bolilor secundare rezultate din slabirea sistemului imunitar.

Perspective
Infectiile grave sunt consecintele cele mai întâlnite ale bolilor cauzatoare de imuno-deficienta. Aceste complicatii pot cauza diaree, pierdere în greutate si infectii permanente. Aceste simptome sunt tratate cu o varietate de antibiotice, medicamente antibacteriene, medicamente antivirale etc. Cancerul la piele rezultat din SIDA nu poate fi tratat prin obisnuita terapie de cancer; aceste proceduri afecteaza sistemul imunitar si mai mult.

Majoritatea oamenilor cu SIDA mor la doi ani dupa dezvoltarea HIV-ului în boala efectiva (SIDA).Nimeni nu moare din cauza bolii în sine. Cu toate acestea, de obicei, moartea survine din cauza unei forme neobisnuite de pneumonie, care nu prea afecteaza polpulatia sanatoasa (pneumocystis carinii) sau o forma virulenta de cancer la piele numita sarcomul lui Kaposi.

Alte infectii pe care, în circumstante normale, corpul le-ar îndeparta cu usurinta, pot fi fatale celor bolnavi de SIDA. Recent a fost descoperit ca virusul poate afecta creierul în mod direct, distrugând astfel capacitatea corpului de a functiona.


Discuta despre "Boala SIDA" in Cafeneaua sexAZ