Amores y desamores

Spaniolii au un cuvant pentru a arata starea de indragostire "amor", dar si pe cea de "dez-dragostire" "desamor", englezii la fel: "fall in and out of love". Limba romana pare mai saraca, nu are un cuvant pentru starea de dupa indragostire, sau pentru starea cand dragostea dispare. Ar fi frumos sa nici nu existe starea de dezindragostire, dar... stim cu totii ca exista. Spunem acele cuvinte pe care la un moment dat al vietii noastre fie le-am zis, fie le-am auzit "nu te mai iubesc". Eu am teminat Litere, filoloaga din mine sta sa analizeze sintagma: [nu] negatie prin excelenta, [mai] adverb durativ, sugereaza ideea ca la un moment dat te-am iubit, dar acum nu; arata o stare de fapt care a evoluat, s-a schimbat.
Cu toata analiza lingvistica nu transpare in nici unul din cuvintele acestei sintagme ceea ce a dus ca "inca" sau "tot" sa fie inlocuit cu "mai". Pentru cei care simt cu adevarat, pentru oamenii cu o sensiblitate superioara, cred ca sunt cele mai groaznice cuvinte pe care cineva le poate auzi. 

Ar fi o situatie ideala daca dragostea s-ar termina intre doua persoane in acelasi timp, dar de obicei nu se intampla asa; unul dintre cei doi unul iubeste mai mult, cu o intensitate mai mare. N-ar fi ideal sa spui cuiva "Nu te mai iubesc" si el sa raspunda "ok" si vietile voastre sa continue simplu, sa nu mai existe suferinta stupida din dragoste?
Din evul mediu incoace modelul european de iubire este iubirea curteneasca, acel tip de iubire romantic in care noi vrem sa credem cu tarie. Vrem sa credem ca exista o a doua jumatate pentru noi, vrem sa credem ca exista o iubire pentru totdeauna. Din pacate nu este asa...  sau este asa doar pentru unii. Sentimentele de iubire sunt exact ca valurile unui ecou, le auzi la inceput cu claritate, apoi din ce in ce mai stins. Singura diferenta intre oameni este ca unii au o ureche mai buna si aud ecourile pentru mai mult timp.
Un vers suna ceva de genul: "Ce s-a intamplat cu iubirile noastre?" Cu toata dorinta noastra de a nu fi uitati (probabil ca frica  de moarte ne impinge sa iubim) suntem fiinte dotate cu o memorie destul  de scurta. Uitam pentru a putea experimenta noul, uitam pentru a face loc in viata noasta noilor iubiri… De ce apar desamores…? Nu stiu… Am iubit, am uitat iubiri mai vechi, sufar in iubiri noi, am melancolii pentru unele mai vechi….
La voi cum e?